Ion Minulescu - Romanta soarelui
de Mihail Sadoveanu
lui Mihail Sadoveanu
Rasar,
Ma-nalt,
Cobor
Si-apoi dispar,
Si-apusul meu e totusi rasarit
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic si vesnic, expus in infinit.
Cu magica-mi bagheta uriase -
Stapana hotararilor eterne -
Destept maturatorii albelor orase
Si-adorm intarziatii negrelor taverne
Dau fluviilor gratii de reptile,
Dau marilor priviri fosforescente,
Iar muntilor din zare, aspecte de gorile,
Si brazilor, pe coaste, pozitii indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscati,
Dau bronzului figura omeneasca,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmura-nsirati -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci sa porunceasca.
Iar cand cobor,
Cand calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvarl samanta noua in vechile tipare
Si-ascult Perpetuar ea cum fredoneaza-n haos!
Ion Minulescu - Romanta soarelui
Aceasta pagina a fost accesata de 3308 ori.
