Nicolae Iorga (4 aprilie 1904)
de Mihail Sadoveanu
Mai puternic decat toti cei mai tineri prin belsugul productiei sale fara pripa si fara zabava, linistita si siguraz, prin mladierea care ii ingaduie sa infatiseze viata supt toate aspectele ei, de multe ori in aceeasi mica schita sau scurta nuvela, e Mihail Sadoveanu, care din cei douazeci de ani abia trecuti ai sai, poate vedea o stralucita cariera inaintea sa. El are, in afara de aceasta energie creatoare, care cladeste jucand-se, insusiri care lipsesc celorlalti povestitori, tovarasii sai. Ii e draga natura, de o dragoste care nu se cheltuieste in descrieri izolate, ci leaga viata omeneasca, bucuriile si faptele ei in fiece clipa, de clipa inconjuratoare din marea viata a lucrurilor, care, desi neinsufletite, canta, plang, soptesc, mangaie, indeamna, ingrozesc si al caror suflet vorbeste adeseori prin graiul nostru si se face prin noi fapta omeneasca. Apoi el e stapan pe lumile fantasticului - nu al unui fantastic strain de viata, incleiat, vapsit si lustruit in lumile de papuserie ale artificialului usor, ci un fantastic din care porneste si spre care se intoarce viata: ca in acea capodopera care e Zana Lacului, o zana care e, desigur, si iarasi, desigur fata morarului cu ochii vicleni, care vrea sa stie ce viseazaq oaspetele vanator supt lumina stelelor. Si, in sfarsit, Sadoveanu are simtul trecutului, un simt cu totul special, care te face a povesti lucrurile de atunci intr-o surdina misterioasa.
Nicolae Iorga , Povestitorii de ieri si cei de astazi: nuvelistii si scriitorii de schite, in Samanatorul, III, nr. 14, 4 aprilie 1904
Nicolae Iorga (4 aprilie 1904)
Aceasta pagina a fost accesata de 2901 ori.
