Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Amintirile caprarului Gheorghita

Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Amintirile caprarului Gheorghita

de Mihail Sadoveanu



Niciodata, nicaieri si nici intr-un chip, nu se ciocneste taranul mai dureros de "civilizatia" introdusa la noi ca in armata -- nici chiar cand devine (atat de rar) lucrator industrial ca Ion Ursu, din nuvela cu acelasi nume a dlui Sadoveanu. Disciplina, regula inflexibila, ordinea si mecanizarea vietii de cazarma sunt in absoluta contradictie cu firea si deprinderile taranului, pastor insusi sau urmas de pastori, ceea ce-l face impropriu si pentru munca industriala. Dar, pe langa toate acestea, in cazarma taranul se mai loveste si de niste forme de viata atat de straine lui (cunosc cazul unor soldati pentru care era o tortura, cand, la inspectii, trebuiau sa manance cu furculita, cu care aproape isi scoteau ochii), mai ales din cauza acelui limbaj neinteles de el, care, la o privire superficiala, poate da cronicarilor subiecte de ras.

Dl Sadoveanu, zugravind situatiile ridicole ce rezulta din acel limbaj, a stiut sa ne releve durerea si chinul, in deosebire de A. Bacalbasa, care scotea in relief mai mult comicul situatiilor. Autorul zugraveste in pagini admirabile tortura flacailor moldoveni supusi la mecanizare -si, desigur, e hazlie, dar e mai ales dureroasa situatia acelui soldat care, zapacit de spaima, declara ca comandantul brigazii a saisprezecea e:

--"Domnul suplocotinescu Lionescu Leugint". Dl Sadoveanu, la inceputul cartii sale -- venirea recrutilor --, ne-a dat toata instrainarea, toata spaima inmarmuritoare, toata singuratatea flacailor smulsi, din viata lor libera de fii ai campiei si turnati in celula morala a unei vieti rigide, aspre si reci...

Dl Sadoveanu a stiut sa fixeze pe paginile sale sufletul rece al cazarmei civilizate, al civilizatiei in forma ei cea mai neindurata, in care omul, cu sentimentele, cu preferintele si spontanietatea lui, dispare, devenind un numar de ordine.

A stiut sa ne arate cruzimea innascuta si neinabusita de reflexiune a omului incult, care are libertatea sa faca ce vrea cu altii (sergentul Florescu) si aceeasi cruzime, care se razbuna de suferinta trecuta, torturand pe altii (soldatii vechi fata cu recrutii) si omenia care strabate prin apucaturile contractate (sergentul major Anton).

E o frumoasa, grea si fericita creatiune aceea a sergentului major Anton, care are toate aspectele, daca voiti clasice si traditionale, ale "gradului" sau -- si care, totusi, e simpatic, pentru ca, in felul sau, e un om intreg, nu-i lipsit de sensibilitate morala, are o comprehensiune in lucrurile vietii si o cordialitate, o jovialitate de om expansiv.

Dar Amintirile caprarului Gheorghita nu sunt complete, caci caprarul ne spune foarte putin despre relatiile soldatilor cu ofiterii, pentru care el are un fel de dispret, tratandu-i ca pe-o cantitate neglijabila, ceea ce e gresit, caci ofiterii, buni sau rai, exista, au rol in cazarma... si cand, din intamplare, a vorbit si de ofiteri, caprarul a ales numai acele raporturi in care, in adevar, ofiterul poate sa apara ca o cantitate neglijabila...






Garabet Ibraileanu - Morala dlui Sadoveanu
Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Amintirile caprarului Gheorghita
Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Mormantul unui copil
Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - La noi, in Viisoara
Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Vremuri de bejenie
Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Insemnarile lui Neculai Manea
Garabet Ibraileanu - Mihail Sadoveanu - Tara de dincolo de negura
Scriitori romani si straini - Garabet Ibraileanu


Aceasta pagina a fost accesata de 748 ori.