Stefan Octavian Iosif - Cismigiul

Stefan Octavian Iosif - Cismigiul

de Mihail Sadoveanu



Lui M. Sadoveanu


Penultimele frunze s-au strecurat pe-alee,
Și salcia cochetă cu plete elegiace,
Ce se privea īn apă cu drag ca o femeie,
A pleșuvit cu totul ... Prind fulgi de-omăt să joace.

Platanii, uriașii grădinii, se despoaie
De coaja lor frumoasă, ca după scarlatină ...
S-a ramolit acuma și falnica gherghină
Zvārlindu-și, ca īn Lenau, pe vānt pălita foaie.

Ca un calic ce-ar cere la trecători pomană
Un tei la o răscruce īntinde-un ram schilod
Și vāntul milogește o tānguire vană,
Dosind, ca bani de aur, al frunzelor norod.

O foaie de catalpă pe-o bancă solitară
Cum sta uitată-ți pare un pergament pierdut
Al cine știe cărui poet necunoscut,
Ce a dormit pe-acolo īn nopțile de vară ...

Un carpen īși așteaptă să-i vie spānzuratul,
Cu legănări de pendul să-și miște umbra-n lună ...
Acuaticele lebezi au īndrăgit uscatul
Ca niște simple gāște ... Fanfare nu mai sună ;

S-au dus și doici, și bone și māndri vistavoi ...
Cu florile īn seră īnchis stă grădinarul ...
Și trist e Cișmigiul precum e calendarul,
Din care-o māna rupe cele din urmă foi ...





Stefan Octavian Iosif - Cismigiul


Aceasta pagina a fost accesata de 329 ori.